Hai noroc și ducem sticlele la gunoi acasă

Este un obicei, într-o zi din an, să ne adunăm cu mic cu mare și să mergem să adunăm gunoaiele din spațiile verzi. Se strâng tone de deșeuri în fiecare an. Tone. Camioane cu sute de saci. În fiecare an. Lipsă de respect? Inconștiență? Spuneți-i cum vreți! Eu îi spun lașitate.

Caz real. În urmă cu un an am ieșit împreună cu câteva familii la un grătar la iarbă verde. Femeile făceau schimb de rețete și de cupoane de reducere la magazine cu haine sau bijuterii. Copiii alergau după o minge sau un câine. Noi, cu câte o bere în mână, întorceam pe grătar bucățile de carne puse de cu seară la mirodenii. Veselie. Chiote. Bucurie maximă. La un momendat unul din tați își termină sticla de bere și o aruncă peste umăr. Direct într-un copac. Am muțit. Nu-mi venea să cred că am ieșit la un grătar cu un tată care se comportă astfel. Sticla țăndări. Copiii se jucau la vre-o 10 m de zona respectivă în acel moment. Am tăcut. M-am dus la mașină. Mi-am luat bâta și scăunelul din portbagaj. Mi-am privit soția cu chipul "nu te băga". Și l-am rugat politicios să adune toate cioburile. În picioarele goale. Să se descalce la picioarele goale și să adune toate cioburile. Spre liniștea tuturor, a înghițit în sec și s-a conformat. La plecare am fost obligați de soții să ne îmbrățișăm.



Dedic acest articol în special celor care aleg Rezervația Râul Putna la sfârșit de săptămână.