Câte un pahar de vin în pauza de masă

La ședința din această lună cu șefu' cel mare am avut parte de o surpriză care m-a pus pe gânduri. După ce l-am tot tachinat săpătămâni în șir să suporte integral factura firmei de catering care ne aduce zilnic bucatele, astăzi ne-a comunicat că a decis să ne facă pe plac cu două condiții. Doar două condiții.

Prima condiție - el alege meniul. Noi ne supunem necondiționat. El acceptă carne în farfurie doar când este în vizită la socri. Eu mănânc carne la fiecare masă și-mi crește tensiunea când îi aud pe alții că vor să slăbească.

A doua condiție - la masă se servește și câte un pahar de vin. Ține la sănătatea noastră. Cei care sunt șoferi pot să vină cu bicicleta sau cu mijloacele de transport în comun.

Fiecărui biciclist îi stă bine cu o sticlă de vin la îndemână

Nici nu s-au uscat bine florile în vazele de la birou, că ai mei colegi au și găsit un nou subiect de discuție în timpul liber dintre pauzele lungi și dese - pregătirea bicicletelor. Ințeleg că bicicleta este undeva la mijloc între pasiune și sănătate, dar de aici și până la a face descoperiri imense pe card pentru a-și cumpăra un anumit model de șa mie mi se pare că este distanță foarte mare. Hai, îi mai înțeleg pe colegii mai tineri cărora le plătesc chiria părinții din provincie. Sunt și euforici. In schimb, celor care se vaită înainte de salariu că nu mai rămân nici cu bani de pamperși ... le-aș da cu șaua în cap.

Ca să nu pic de fraier, am decis să-mi iau și eu ceva nou.