Vinul e toiagul batrâneţilor şi nebunia tinereţilor

De la Anton Pann citire. Partea cu nebunia tinereților am aprofundat-o. Incepând din ziua în care am sărit peste pârleazul de 40 ani de scânduri mă îndrept spre sălașul unde se oferă gratuit înțelepciune celor cu toiagul bătrâneților prins la cingătoare. Sper să nu o termine alții înainte să ajung și eu. La înțelepciune mă refer. Zic. Poate unii dintre voi sunteți înaintea mea și ați uitat unde vă îndreptați.

Stiu că unii părinți își cresc copiii ca să aibă cine să le aducă un pahar cu apă la bătrenețe. Să fie bastonul lor atunci când ar putea să meargă și singuri sprijindu-se de un băț. Să le aducă medicamentele în fiecare dimineață, chiar și atunci când au plecat în concediu.

Eu mi-am plantat câțiva butuci de vie în curte. Să-i am la bătrânețe. Să am ocupație când voi rămâne doar cu baba mea. Ea o să facă pentru nepoți compot. Eu o să fac vin pentru când o să mai treacă fiul nostru pe la noi. O să-l aștept în poartă cu un cofer de vin. Făcut de mine. Pentru serile în care vom ciocni o cărafă cu vin în casa strămoșească.

Până atunci o să mai citesc și eu ce scriu alții despre educația copiilor. Poate se mai prinde ceva și de mine. Hai noroc și chef de viață.